Crangul drag, pe limba-i de mesteacan,
m-a facut altminteri sa gandesc.
Tristi cocori, in carduri lungi cand pleaca,
nu regreta ca ne parasesc.

Ce sa mai regrete? Doar in viata,
marii treceri ii suntem supusi!
Lanul langa iaz, pierdut in ceata,
pururea-i viseaza pe cei dusi.

Singur, intr-a campului tristete,
vad cocori in nori de borangic...
Nu-mi jelesc pierduta tinerete,
din ce-a fost, eu nu jelesc nimic.

Si nici floarea vietii scuturata,
si nici anii scursi fara de rost...
La caldura sorbului vreodata
nimeni n-o sa-si afle adapost.

Sorbul n-o sa-si mistuie ciorchinii,
n-o sa piara al ierbii moale pat...
Cum cad frunze-n poalele gradinii
tristele cuvinte astazi cad.

Dar din ele vremea de-o s-aleaga
doar gramezi ce nu mai folosesc,
spuneti ca, vorbindu-mi, un mesteacan
m-a facut altminteri sa gandesc!




1924